Intr-un mare avant muncitoresc si intr-o la fel de mare criza de timp, am decis ieri sa-mi iau portia de cardio imediat dupa antrenamentul de forta, mai ales ca eram in preajma stadionului, la o saritura de gard. Avantaje? Arderea mai eficienta a grasimilor, compactarea a doua antrenamente intr-unul singur, pre-incalzirea facuta deja in sala de forta, per total numai de bine, insa nu despre asta e vorba. Ajungand pe pista de atletism de langa stadion, surpriza: cateva prosoape intinse pe mijlocul inelului, alte cateva siluete (vreo 10 la numar) intinse pe proasoape, in rest umbre rasfirate pe ici, pe colo, alergand solitare sau cel mult cate doua.
Vorbeam pe la inceputurile blogului de cei nascuti pentru a alerga, povestea tribului de amerindieni Tarahumara, ai carui membri sunt capabili sa alerge sute de km fara oprire, obicei ce ii apropie, in ciuda deosebirii etnice, de eroul de la Termopile. Pe cand in patria noastra, cine mai alearga in ziua de azi? Din grupul de ieri, unul era atlet profesionist, venit acolo alaturi de antrenorul sau. Alti doi erau pustani, in jurul a 17-18 ani, ajunsi pe pista aproape in acelasi timp cu mine, si care dupa 3 ture, cam 1 km parcurs, s-au decis sa-si reimprospeteze plamanii, asigurand ogranismului macronutrientul de baza: tutunul. Iar restul cetei era formata din oameni trecuti de 35 de ani, multi chiar de 40, dar care se tineau bine de ritmul initiat la inceput.
Aa, normal, era sa uit, cele 3 dive ajunse acolo intr-un 4×4, parcat pe aleea de langa pista, (aproape ca aia de intra cu masinile pe plaja), cu niste lanturi la gat de le puteau folosi lejer impotriva derapajului. Una din ele, pe post de sefa de trib, purtand mandra un tricou inscriptionat “Instructor Zumba” a reusit performanta unei ture intregi, alelalte doua renuntand pe la jumate. Au urmat cateva portiuni de cate 50 m de mersul piticului, al strengarului, spre final exersand chiar si mersul curvei la cum dadeau din fesieri. Au renuntat dupa ce au facut cunostinta cu suprafata de cateva ori. P.S. Gagici in miere, ciocolata etc am tot vazut, da alea in zgura nu-s deloc sexy.
Toata tevatura a durat vreo 10 minute, un stretching usor inainte de a-mi vedea linistit de sprinturi. Dar tot timpul imi persista in minte intrebarea “La noi cine naiba mai alearga in ziua de azi?”. Raspunsul l-am primit la final, de la unul din ingrijitorii de pe-acolo, un batran ce isi duce zilele facand orice treaba ii pica in mana: “-Flacaul tatii, astia sunteti toti, mai multi vin sa stea la soare decat sa alerge.”.
Follow
