Elf Elinias: jucaria copilariei mele

     ,,Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la” copilarie, primul lucru care imi vine in minte este jucaria mea preferata, care ma insotea peste tot si care m-a ajutat sa imi dezvolt imaginatia. Nu era o jucarie complicata, ci o figurina, dar pe mine ma incanta personajul pe care o reprezenta: un elf. Pot spune ca aceasta figurina m-a facut sa ma simt ca un super-erou de fiecare data cand ma jucam cu ea. Mi-am adus aminte de aceasta jucarie, la invitatia Andreei Sedna.

      Elf Elinias, caci despre el este vorba, a fost cel mai bun prieten al copilariei mele. Tin minte si acum momentul in care l-am primit: era ziua mea, implineam 6 ani si imi dorisem foarte mult o jucarie care sa ma insoteasca peste tot. Eu visam la altceva, dar din momentul in care l-am vazut, impachetat frumos si destul de micut incat sa poata fi carat peste tot, am zis ca va deveni jucaria copilariei mele. Si asa a fost. Din acea clipa, l-am inclus in toate jocurile mele, nu era zi in care sa nu ,,punem la cale” ceva. Chiar si cand am inceput scoala, il puneam pe Elf Elinias in ghiozdan si in pauze ma jucam cu el: alergam prin curtea scolii, ne prefaceam ca suntem spioni si trebuie sa stam ascunsi si sa observam, cautam locuri ,,strategice” din care puteam sa observam mai bine asa-zisii inamici etc. Prietenii mei l-au indragit imediat pe Elf si il acceptau atunci cand ne jucam. Spre exemplu, daca incercam sa construim o armata, Elf era intotdeauna in fruntea ei, pentru ca era cel mai impunator si avea super-puteri.

sursa foto: www.outlet-jucarii.ro

      Cand ma jucam singur, pentru ca nu era ora de iesit afara, Elf Elinias ma ajuta sa-mi inchipui tot felul de situatii si ma ajuta sa imi dezvolt imaginatia. Nu direct, ci indirect. Uitandu-ma la el si gandindu-ma la ce face un elf, imi imaginam tot felul de jocuri pe care le-as fi putut pune in practica. Iar dialogurile dintre mine si el, erau la ordinea zilei. Stiu ca toti copiii vorbesc cu jucariile sau papusile si se pun in diferite roluri, iar acest lucru este extrem de bun pentru dezvoltarea limbajului, a imaginatiei si a capacitatii de a socializa.

       Spre exemplu, daca trebuia sa imi fac temele, imi inchipuiam ca vorbesc cu Elf:

,,-    Un bun soldat este in primul rand, un om inteligent! Daca nu iti faci temele si nu inveti lucruri noi, nu vei putea niciodata sa ajungi ca mine si sa salvezi lumea”.

–      Da, Elf, stiu, de aceea voi face temele repede si corect, iar apoi ne vom juca!”

       Cateodata, daca ploua, imi era cam greu sa gasesc un joc interesant, mai ales ca stim si noi ca vremea mohorata indeamna la somn. Iar atunci, Elf imi venea iarasi in ajutor. Ma gandeam cum as putea sa profit de vremea de afara pentru a ma juca alaturi de Elf. Dupa cateva minute de ganduri, imi puneam pelerina de ploaie, verificam sa nu ploua prea tare si porneam impreuna cu Elf Elinias sa salvez melci. La mine in cartier, dupa fiecare ploaie, apareau melci aproape imediat si de cele mai multe ori, riscau sa fie striviti. Asa ca mergeam de-a lungul trotuarului si luam cate un melc si il asezam in gradina. Ma prefaceam ca il ascult pe Elf cand imi spune care sunt cele mai bune locuri in care sa ii asez, pentru a nu mai ajunge pe trotuar.

     Tot alaturi de Elf, am invatat si sa ma joc ,,de-a v-ati ascunselea” cu prietenii mei si ,,tara, tara, vrem ostasi”. De fiecare data, noi aveam ceva in plus fata de alte grupuri de copii: il aveam pe Elf, care intre timp si-a cunoscut si cativa tovarasi (ceilalti copii din bloc isi cumparasera si ei cate un Elf) si astfel ne jucam in mod constructiv cu ei.

      Ne foloseam in permanenta de gandul ca un Elf are puteri magice si astfel ne gandeam la ce jocuri putem inventa, jocuri care sa ne stimuleze imaginatia. In loc sa desenam copaci si nori (oricum stiam sa ii desenam), modelam din plastilina tot felul de figurine: animale, oameni, casute mici si multe altele. Incercam mereu sa ne auto-depasim, sa ne gandim la ce ar face un elf in situatia noastra si cum ar depasi o problema.

      Si asta a fost doar o mica parte din tot ceea ce faceam impreuna cu Elf Elinias, prietenul meu cel mai bun, jucaria copilariei mele. Pot spune ca a fost mai mult decat o jucarie, a fost o modalitate prin care mi-am dezvoltat imaginatia si care mi-a facut copilaria mai frumoasa.

     Asadar, daca aveti un copil mofturos, caruia nu ii plac orice fel de jucarii, sau daca pur si simplu vreti sa va surprindeti copiii cu o jucarie simpla, dar complexa in acelasi timp, daruiti-le un Elf Elinias. Povestiti-le de puterile magice ale elfilor, de cum pot deveni cei mai buni prieteni ai copiilor si invatati-i sa se joace cu Elf-ul. O sa fiti placut surprinsi de modul in care vor aprecia jucaria si cum vor interactiona cu ea.

      O puteti cumpara de pe www.Outlet-Jucarii.ro, din categoria Figurine/Eroi (subcategoria Fantasy). O sa va puteti bucura de faptul ca ati facut cumparaturi online si nu ati mai pierdut timpul in trafic si la magazin, timp pe care il puteti petrece alaturi de copii.

       Iar acum, o sa invit urmatorii bloggeri sa povesteasca despre jucaria copilariei lor: Litere Stacojii, Adolescenti Senzationali si Tulips and Sparkles.

Tulips and Sparkles

11 thoughts on “Elf Elinias: jucaria copilariei mele

  1. Da!!!! Am avut si eu un soldatel cand eram mic. Il duceam prin toate baltoacele, cand ajungeam acasa il spalam bine, imi faceam lectiile cu el langa. A fost frumos! Si pe mine m-a ajutat intr-un fel. E bine sa avem o jucarie preferata.

  2. Ce frumos ai povestit :). Eu am avut o papusa pe care o consideram sora mea. Asta pana cand am ,,primit” o surioara adevarata si am abandonat papusa.

  3. Si eu am fost mai baietoasa. Imi placeau masinutele, faceam curse cu baietii, dar o jucarie ca a ta, nu am avut. E simpatica si foarte buna pentru copiii din ziua de astazi. I-ar putea invata sa inventeze jocuri, in loc sa stea pe tablete.

    • Ai dreptate, mai bine o jucarie simpla care sa le dezvolte imaginatia, decat ceva care nu ii ajuta deloc sa gandeasca.

  4. Crezi ca o astfel de jucarie poate fi potrivita si fetitelor? Ruxi a mea adora elfii si figurinele, asa ca ar fi combinatia perfecta. Dar nu stiu daca nu este doar pentru baietei.

  5. Eu nu stiu daca am avut o jucarie preferata, ci mi multe… Insa, in special, ma jucam cu papusile. :)) Insa, acum am un regret! Nu am avut si eu o papusa-bebelus si chiar imi doresc una.. :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

* Checkbox GDPR is required

*

Sunt de acord