Fotbal sau arte martiale

     Incet incet devenim o tara consumatoare a din ce in ce mai mult sport contact, cel putin dupa ultimele manifestari de pe terenurile de fotbal din marele nostru campionat. Personal nu urmaresc fotbalul, am jucat destul timp, pe maidane, asemeni multora dintre noi, pana aproape de 17 ani constant, cand sacrificam orice, inclusiv o intalnire, pentru o portie buna de fotbal, insa de privit m-am lasat de ani buni, fie campionate externe, competitii europene sau internationale etc. In schimb mai imi razbat de pe la prieteni ispravile muschetarilor autohtoni, asa cum a fost in weekendul precedent, cand Bornescu l-ar fi muscat pe unul din adversari, nu doar o data, ci in numar par, asta pe langa multimea de pumni si picioare impartite cu darnicie. Acum pe bune, cat de mare fan Tyson poti fi incat sa iti musti adversarul de umar si nas, incercand disperat sa nimeresti urechea? Sau mai luam exemplul unui concitadin de-al meu, recent incununat cu medalia de campion dar cu piciorul in ghips, ala micu de si-o lua mereu prin cartier ajuns acum sa injure/scuipe/ameninte pe teren. De altfel, baiatul a avut un sensei bun, pe Dodel. Cineva sa-i anunte ca s-a varsat destul sange pe campurile de lupta in istoria Principatelor Romane. Oameni buni, aveti chef de bataie, scandal, sange, intrati intr-o sala de antrenamente specifice sportului de contact, karate, kickbox, box, mma, macar si orice stil de grappling, si eliberati-va frustrarile. Sau mai bine, schimbati-va orientarea spre rugby, e tot un sport cu balonul, ce-i drept oval, dar la creierele voastre minuscule oricum nu va veti dati seama.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *