Infernul: al saptelea cerc al iadului

-Aa, Alex, il mio figlio preferito!!! Bentornato nella famiglia!!!

-Grazie donna Maria, sono felici di rivederti, ma bucur sa va revad, desi, sincer, nu mai credeam ca voi mai avea ocazia.

-Prostii, sa nu te mai aud spunand asa ceva. Cum a fost zborul?

-Fara probleme. Mai putin acele mici turbulente care ne-au zgaltait binisor. Dar probabil ca a fost ceva neinsemnat. Doar am mai primit o sansa, nu se putea termina asa banal. Nici de la aeroport nu a fost greu, Federico a condus nu gluma.

-Apropo de Federico, nu l-am vazut sa intre in casa. Unde e?

-Aa, si-a dat seama ca mai are destul timp sa ajunga la antrenamentul celor mici. Am vrut sa merg si eu, dar a insist sa raman cu dumneavoastra.

-Si bine a facut. Ah, Federico. Nici dupa atatia ani nu i-a disparut placerea, nu ar renunta pentru nimic in lume, nici chiar la orele petrecute cu copiii. De mic iubea acest comportament mai riguros, si nici acum nu se dezice de el. Ca tot am pomenit de iubire, am inteles ca nu esti in apele tale. Nu ti-ai revenit inca, nu-i asa?

-Sincer? Nu. Si nu cred ca o voi face. Nu ma simt in stare.

-As vrea sa-mi povestesti mai multe, dar intai sa mananci. Si nu te gandi sa spui nu!

-Bine, nu va pot refuza, sa mergem

……………………………………………………………………………..

-Tatal lui Federico a fost pasionat de filozofie. Iar din toate acele scrieri, cand aveam momentele noastre mai putin bune, mereu imi repeta acelasi lucru, “l’amore si compone di singola anima che abita due corpi”, dragostea reprezinta un singul suflet ce se afla in doua corpuri in acelasi timp. Aristotel. Daca este intr-adevar asa, veti fi din nou impreuna. V-ati certat dintr-o prostie, ai cedat nervilor si ceea ce s-a intamplat nu a fost deloc placut. Nici reactia ei nu a fost normala, dar veti discuta toate aceste lucruri si cel mai important, veti trece impreuna peste ele. Doare, si vei purta mereu aceste amintiri, dar trebuie sa fii tare. Nu plange.

-Nu plang.

-Haide, copile, ai lacrimi in ochi cand vorbesti despre ea.

-Nu, nu. E doar o scapare de moment, oboseala, drumul. O scapare de moment…

-Nu vreau sa te mai vad niciodata! Imi doresc sa uit clipele alaturi de tine! M-ai amagit in tot acest timp, m-ai facut sa cred intr-o iluzie!

-Ai grija, s-ar putea sa ai noroc. Esti sigura ca asta iti e dorinta?

-Da. Dispari!

-Asta si am de gand. Totusi, iluzia asta, cum o numesti tu, te-a completat atata timp. Si inca ceva, dupa ce dispar, poti lua linistita banii de chirie. Ne vedem pe lumea cealalta!

-Nemernicule! Stai, nu face vreo prostie, asculta-ma, Al…

Sa o mai ascult? Dar a fost destul de clara, ce rost ar avea sa mai stau? Nu, nici vorba. Haide, pana acum nu mi-ai facut probleme, mai avem un drum, unul singur.Cat am atins pana acum? 160? Hai, poti mult mai mult. Mai avem un singur drum.

One thought on “Infernul: al saptelea cerc al iadului

  1. Pingback: Infernul: al saptelea cerc al iadului | Alex Zaharia | BunDeCitit.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

* Checkbox GDPR is required

*

Sunt de acord