Asa cum ne-am obisnuit, cu toate schimbarile la nivel central ce au avut in loc in tara noastra in ultimii ani, nu e de mirare succesul din ce in ce mai mare al sectorului privat in aspecte ce ar trebui sa fie asigurate la un grad ridicat de o tara europeana din secolul 21. Iar daca in cazul fondurilor de retragere, altfel spus, al pensiilor, solutiile private si-au adjudecat deja o buna parte din potentialii clienti, e normal sa fie facut acest pas si in sectorul medical. Ca actual sportiv pro, inteleg pe cat se poate de bine diferentele dintre sistemul medical si cel privat, incepand de la simplele analize medicale si pana la controale amanuntite sau chiar proceduri mai complicate. De ce spun asta? Motivul e cat se poate de logic si lesne de inteles: la privat platesti individualizat pentru acel serviciu, deci esti client, iar daca medicii / personalul nu-si fac datoria ca la carte riscul de a “beneficia” de publicitate negativa e foarte mare. Altfel spus, adio clienti – adio afacere. Adio afacere – adio locuri de munca deci adio bani.
Pot spune cu tarie ca am fost in cateva situatii in care mi-as fi dorit sa fi apelat la clinica medicala privata Hilmi, situatii in care cotizatia la sistemul medical public devine practic inutila, cadrele medicale refuzand sa aplice o perfuzie unui pacient ajuns totusi in acel spital prin unitatea de primiri urgente. Motivul, unul in alte circumstante hilar: nu aveau destul echipament la dispozitie, aproape tot fiind ocupat de victimele unui scandal in plina strada intre doua grupuri teribiliste si cu asta am spus tot. Ma intreb oare, daca s-ar fi prezentat o pacienta avand simptome de anexita, care ar fi fost comportamentul?
Tocmai pentru a evita aceste situatii de neimaginat cred ca e mult mai bine sa facem saltul catre sectorul privat, un sector in care stii dinainte la ce sa te astepti, dar in care poti fi sigur ca in momentul in care ai intrat in lumea medicala privata vei fi tratat in egala masura cu ceilalti pacienti si intr-un mod cu adevarat profesionist.
Follow



