Am trecut binişor de 1 iunie, Ziua Internaţionala a Copilului, însă niciodată nu e prea târziu să îţi pui o astfel de întrebare: îţi mai aduci aminte de copilărie? Sigur că da, cum ai putea să o uiţi, doar e cea mai frumoasă perioadă a vieţii tale. Ce te atrage însă mereu cu gândul înapoi la zilele de neuitat ale copilăriei? Să fie oare desenele animate? Sau joaca de-a v-aţi ascunselea, leapşa, pentru băieţi nelipsitul fotbal pe un teren improvizat te miri unde. Eu unul am avut o slăbiciune pentru maşinuţe, un veritabil magnet pentru mine. Fiecare ieşire în oras cu părinţii mei se transforma într-o pseudo sesiune de cumpărături. Spun pseudo pentru că eram departe de a fi răsfăţat şi de a cere câte o maşinuţă sau vreo altă jucărie în fiecare zi, dar îmi plăcea enorm să verific stocul magazinului preferat din pură curiozitate, uitându-mă mereu pe rafturi după noi maşini. În ziua de azi i-am spune pasiune.
Nu toţi prietenii de-atunci îmi împărtăşeau pasiunea pentru maşinuţe, însă doi dintre ei erau pe aceeaşi frecvenţă cu mine. Nu-i de mirare că peste ani pasiunea auto, printre altele, ne-a ţinut împreună. De câteva ori pe săptămănă ne întâlneam mai devreme decât trebuia cu restul găştii şi puneam la cale întreceri încrâncenate cu maşinile cu telecomandă pe care mai apoi învăţasem să ni le modificăm singuri pentru a ne controla bolizii din ce in ce mai bine. Iar când asta nu mai era de-ajuns, încălecam pe-o şa şi ajungeam în rolul pilotului …. de bicicletă.
Doar nu vă aşteptaţi să intrăm în rolul piloţilor de curse, deşi visam la asta cu toţii. Dar la acea vârstă bicicletele erau totuşi de ajuns, şi tind să le dau dreptate părinţilor când ne spuneau acest lucru. Dar vouă ce v-a plăcut cel mai mult din prima parte a vieţii, care a fost magnetul copilăriei voastre?