A trecut ceva vreme de cand am atins tema suplimentelor nutritive, dar dupa articolele precedente a aparut nevoia unei explicatii, de unde atatea critici impotriva acestor produse si pe ce ma bazez cand confirm sau infirm anumite aspecte.
Voi incepe cu partea a doua, mai exact “dovezile” afirmatiilor facute. Articolele anterioare s-au bazat pe analize chimice, efectuate atat la nivel mondial, cat si a unor teste ulterioare facute din propria dorinta. Orgoliul si dorinta de a nu recunoaste greselile din trecut mi-au indus acel sentiment de negare, insa in urma unor teste efectuate la cerere am constatat personal autenticitatea rezultatelor deja cunoscute pe plan international. Prima concluzie, ignorati descrierile pompoase ale produselor, sunt doar reclame fara cel mai mic sambure de adevar, marketing dus la cel mai inalt nivel dar care poate avea consecinte dezastruoase asupra fiecaruia din voi. Revenind la capitolul dovezi, in paragrafele urmatoare voi prezenta poate cel mai bun caz ce poate sustine titlul acestui articol.
Alaturi de acest exemplu, veti regasi in continuare si motivul tuturor criticilor adresate acelor suplimente atat de glorificate, dandu-va singuri seama de ce am ales sa incerc a deschide ochii asupra pericolelor reale ale consumului acestor produse. Pe 18 mai am ajuns la camera de garda a spitalului Floreasca acuzand dureri acute de ficat, dureri musculare atroce, deshidratare accentuata, si cel mai grav, faptul ca pierdusem aproape 8 kg in cateva ore, din senin. Am ales efectuarea unor analize, evident contra-cost si rezultatul a fost unul cel putin suprinzator: suspect de hepatita, pierdere acuta de saruri, functia ficatului aproape inexistenta. Nu imi venea sa cred, facusem sport toata viata, la nivel inalt, aveam o alimentatie corecta, luam suplimente pentru a imi asigura necesarul nutritional, totul era echilibrat. Am fost trimis pentru o analiza mai analiza la spitalul Victor Babes, sectia boli infectioase, culmea, relativ pe propriile picioare. Ajuns acolo, dupa o prima privire aruncata asupra analizelor si prezentei fizice, medicul m-a intrebat mai mult decat direct: “Iei suplimente, pudre? Esti la pamant, inca putin si te-ar fi distrus complet.”. Surprins, l-am intrebat de unde si-a dat seama, iar el mi-a raspuns ca nu sunt primul caz de acest gen, urmand o discutie lamuritoare asupra efectelor nocive ale acetor produse. De curiozitate, nivelul transaminazelor era 139 U/L fata de o valoare maxima admisa de 41 U/l. Cam maricel nu? Totul se datora acestor produse minune, deshidratarea, pierderea in greutate, durerile musculare cauzate de eliminarea sarurilor si cel mai important functia hepatica distrusa. A urmat o scurta perioada de refacere fortata in strainatate, si automat renuntarea la orice supliment nutritiv, reevaluarea planului nutritional. Am fost fortat sa renunt o perioada la antrenamente pentru a da timp de refacere ficatului, dar azi, dupa 5 luni, pot spune ca performantele actuale, aspectul fizic si starea de sanatate sunt net superioare perioadei “À la carte” ticsita de suplimente.
Alegeti o alimentatie echilibrata, fara alte produse magice si veti vedea ca rezultatele vor fi mai mult decat multumitoare.
P.S.: Dupa acel eveniment neplacut am rugat, insistat si obtinut acordul mai multor prieteni, utilizatori ferventi (inraiti) ai diverselor suplimente sa isi faca niscaiva analize, povestindu-le de patania mea. Mai are rost sa va comunic rezultatele? Pot spune insa cu mana pe inima ca bugetul lunar a crescut simtitor dupa eliminarea “factorilor problema”.
Follow
