Monthly Archives: March 2014

Mar 28

Ingerii F64

Posted on by

“…Inca o data, orasul nostru a fost salvat de acesti super eroi ale caror nume probabil ca nu le vom cunoaste niciodata, dar carora le vom fi mereu indatorati.”

-Auzi la ei, super eroi….Mai degraba super agenti secreti, super spioni.

-Daca tot iti place sa pozezi in super spion, ar trebui sa stii ca eroii si agentii secreti sunt “de facto” super. Ma zgarie pe ecranul meu Retina cand aud pleonasme de genul.

-Pai asta e treaba mea, sa pozez.De-aia mi-au dat numele de cod SX510 HS.

-E clar, modestia nu-i de tine dragul meu spion, cu toate astea ma bucur ca suntem in aceeasi echipa.

Cei doi protagonisti ai nostri sunt nimeni altii decat Canon SX510 HS si Ipad Mini, eroii mai neobisnuiti ai zilelor noastre, care impreuna cu cel de-al treilea colez, agentul AZ, formau cea mai de temut echipa de spionaj a momentului: Ingerii F64. Lucrurile erau simple pentru cei trei profesionisti, SX510 HS si AZ se ocupau de realizarea fotografiilor – dovezilor, iar Ipad de partea de editare si trimitere a dovezilor catre politisti, incat acestia, odata ajunsi la locul infractiunii, nu mai aveau decat sa aresteze vinovatii pe baza fotografiilor precise pe care le primeau din aceeasi sursa anonima ce se semna mereu “iM”.

-Baieti, tocmai am primit un nou pont…dar e ceva ciudat in legatura cu el. Aruncati si voi o privire.

-Interesant, spuse AZ. Profesorul Haos, acum imi este totul mai clar. Toate intamplarile din ultimele luni, ar fi trebuit sa ne gandim ca a fost ceva premeditat. Cu toate astea, nu puteam vedea legatura dintre ele. Pe cine ar deranja atat de rau activitatea Ingerilor? Ce ziceti baieti, alegerea evidenta e una singura, dar care e aia?

-Nu putem lasa parcul nepazit, cine stie ce a pus la cale acest individ. Dar daca e totusi o alarma falsa? Totodata, si invitatia la hotel poate fi o capcana in care sa ne aruncam singuri….grea alegerea chiar si pentru un super aparat foto ca mine.

-Profesorul mizeaza pe faptul ca suntem o echipa, deci nu ne vom desparti. Insa exact asta vom face. SX510, noi doi vom merge in parc pentru a vedea ce se intampla acolo, iar in timpul asta iM va ramane la sediu incercand sa afle mai multe despre ilustrul nostru adversar.

-Dar…

-iM, asculta-ma cu atentie. Avem incredere in tine, esti cea mai buna tableta si tocmai de-asta te-am ales. Nimeni nu editeaza pozele ca tine, oriunde, oricand, nimeni nu ne acopera urmele asa de bine cum o faci tu, si n-as alege pe nimeni altcineva in locul tau chiar de as avea ocazia. Am nevoie sa decriptezi mesajul profesorului Haos. Din cate se pare, literele sunt taiate din ziare diverse, dar recente, cerneala se pastreaza inca bine. Intra in bazele de date si vezi cine a facut comanda de mai multe ziare cu cel mult o zi in urma. Sunt convins ca aceasta noua diversiune a luat nastere dupa reusita ultimei noastre misiuni, asa ca totul e foarte recent. Dupa asta, afla de unde a venit mesajul electronic, conecteaza-te la camerele video ale hotelului si vezi cine s-a cazat ieri si azi. Verifica-le identitatile si motivul vizitei in oras. Am plecat, sa ne tii la curent.

……………………………………………………………………………………………………………

-Nimic neobisnuit pentru o zi de primavara in parc: copii jucandu-se, oameni iesiti la plimbare, cativa dornici sa faca miscare, pana si cei ce hranesc ratele par prinsi in rutina peisajului.

-SX510, ce ai face daca n-ai fi agent secret?

-Mai mult ca sigur as iesi sa pozez peisajele din parcuri. De ce intrebi?

-Activeaza-ti zoomul. De cealalta parte a lacului, tipul cu ochelari si telefon in mana.

-Pare sa faca ceva fotografii, chiar daca nu sunt de acord cu metoda lui. Oamenii din ziua de azi nu mai realizeaza ca un telefon mobil nu se va ridica niciodata la inaltimea unui aparat foto, dar in afara de asta, nu vad ce-i cu el.

-De cand am venit aici se uita mereu inspre banca de langa locul de joaca. Aproape ca se invarte in loc, dand impresia ca face poze, insa nu l-am vazut apasand touchul telefonului deloc. In plus, a ignorat total spectacolul de pe lac, veveritele agitate din copaci. Ceva e putred….Amplifica-ti zoomul si spune-mi ce vezi pe ecranul telefonului.

-Ai dreptate AZ, omul se preface. Pe ecran e o lista de contacte, de fapt un singur contact fara nume, iar degetul lui e in dreptul butonului de apelare

-E o bomba, in geanta aia e o bomba. Repede, fa-i poze. iM, ne auzi?

-Tare si clar.

-SX510 iti va trimite acum prin wireless cateva poze ale suspectului, alerteaza imediat politia. Ai aflat ceva de profesorul nostru?

-Din pacate va trebui sa ne descurcam pe cont propriu. Am reusit sa dau de urma mesajului, iar sursa se pierde undeva chiar in sediul politiei. Cat despre hotel, o singura persoana pare sa iasa in evidenta, un domn care a platit cash, probabil dorind sa evite urmele lasate de cardurile electronice. Incerc sa-i compar semnatura de la receptie cu baza de date a angajatilor din politie si….nu se poate….Semnatura vizitatorului are mai multe puncte comune cu cea a comandantului. Oricat a incercat sa-si modifice scrisul, literele se aseamana si programul de identficare nu da gres.

-Am inteles iM, ne vom ocupa intai de prima tinta apoi ne organizam din mers.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

-iM, tinta a fost neutralizata, suntem in drum spre sediul politiei, ai mai aflat ceva?

-Da, se pare ca comandantul nu a intrat decat o singura data  in camera platita pe cateva zile in avans. A lasat o servieta inauntru, dar nu am putut afla ce contine. Desi inregistrarile video nu sunt cele mai bune, am reusit cu softurile de editare video sa le imbunatatesc claritatea incat le putem folosi ca dovezi. In scurt timp voi face si legatura intre mesajul trimis si calculatorul comandantului. O sa regrete ca nu si-a luat o tableta, imobilitatea calculatorului ii va veni de hac. Cum s-ar zice, e prins cu mata-n sac.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

-Bine-ati venit, cu ce va poate fi de folos politia in aceasta minunata zi?

-Minunata comandante? Minunata pentru ca in sfarsit iti vei duce planul la bun sfarsit?

-Ce plan? Despre ce vorbiti?

-Inceteaza comandante, sau mai bine zis, profesore Haos. Stim totul, Ingerii F64 afla mereu totul, si ar fi trebuit sa stii deja asta.

-Care va sa zica, voi erati. Nu-i nimic, nu veti putea dovedi nimic si toata lumea se va intoarce impotriva voastra. Nimeni nu va crede niste dovezi fabricate de pe dispozitive neverificate.

-Nici n-am zis asta profesore, insa chiar in timpul asta partenerul nostru iM, cel care a trimis de-atatea ori ponturile anonime politiei, a transferat toate inregistrarile video, mesajul si pozele omului tau din parc in calculatorul tau de-aici din birou. Poate pe noi nu ne va crede, insa pc-ul comandantului e demn de luat in seama. Autoritatile federale sunt deja la usa sectiei. As mai avea totusi o intrebare, de ce ai facut toate astea?

-De ce? De cand ati aparut, toata lumea va lauda numai pe voi, erati mereu in centrul atentiei, mereu super eroi si niciodata nu aveati macar curajul de a transmite un multumesc. Eu eram lasat pe locul doi, mereu sfatuit sa urmez mai mult modelul vostru. Si era cat pe ce sa scap de voi.

-In nici un caz super eroi, comandante. Poate eroi, doar atat. N-ai vrea sa-i zgarii Retina saracului iM, mai ales dupa toata aventura de azi, nu?

Email, RSS Follow
Pin It
Mar 27

Sanatatea are un viitor sigur: celulele stem!

Posted on by

Sanatate garantata inca din ziua nasterii… Posibilitatea ca boli grave sa fie eradicate in viitorul extrem de apropiat… Linistea tinerilor parinti, regasirea sanatatii si a poftei de viata. Pare idilic nu? Pentru multi, faptul de a avea inca de la nastere garantia ca al lor copil este protejat impotriva a 80 de boli nemiloase, inseamna mai mult decat toate bogatiile din lume. Pentru parintii copiiilor grav bolnavi, gandul ca evolutia medicinei le poate salva viata micutilor, este tot ce le-a mai ramas. Din fericire, toate acestea au devenit realitate: boli mult prea grele pentru copii pot fi acum rezolvate cu ajutorul celulelor stem. Dar nu numai copiii beneficiaza de ele.

Pentru cine nu stie, celulele stem sunt celulele care au o capacitate unica: aceea de a da nastere unor noi tesuturi. Celulele stem sunt acele celule din care se dezvolta embrionul si din care se formeaza o noua viata. Aceste celule impresionante retin informatia genetica si se multiplica, nefiind specializate pe un anumit tesut, cum ar fi de exemplu, celulele musculare. Si daca am spus ca celulele stem sunt cele din care se formeaza si dezvolta embrionul, acestea se gasesc in ,,puntile de legatura” dintre mama si copil, mai exact placenta si cordonul ombilical.

www.cordcenter.ro

Recoltarea celulelor stem se realizeaza in momentele imediat urmatoare nasterii si este extrem de simpla. Durata acestei proceduri este extrem de scurta, intre 30 de secunde si maxim 3 minute. Celulele stem se regasesc in: sange placentar si ombilical si in tesut ombilical si placentar, iar un functie de pachetul pentru care opteaza parintii la nastere, acesta poate contine doar sange bogat in celule stem, sange si tesut ombilical etc. Spre exemplu, la primul laborator si prima banca de celule stem din Romania, Cord Blood Center Medical, viitorii parinti pot opta pentru pachete de recoltare cu preturi cuprinse intre 2490 lei si 12900 lei. Acestor preturi li se adauga si taxa pentru depozitare, platita anual, care incepe de la 249 lei si poate ajunge la 890 lei. Aceste pachete difera prin probele prelevate. Spre exemplu, cu ajutorul pachetului Gold se va recolta sange ombilical si sange placentar, pe cand pachetul Diamond contine sange ombilical, sange placentar si  tesut de cordon ombilical. Mai multe detalii despre preturi, continutul pachetelor si alte detalii asemanatoare, puteti gasi accesand link-ul: http://www.cordcenter.ro/pachete.html

Sursa: www.cordcenter.ro

Poate multi parinti vor fi sceptici in privinta utilizarii celulelor stem, mai ales din cauza preturilor. Dar, oare cat costa sanatatea copiiilor nostri? Nu mai bine platim o suma si le asiguram in acest fel sanatatea, atat cat pot vindeca aceste celule? Sunt parinti care nu au vrut sa recolteze celule stem la nastere, cu toate ca testele genetice au indicat ca pe viitor, este posibil sa apara unele probleme, ceea ce s-a si intamplat, iar acum regreta. Regreta pentru ca unele boli incat nu pot fi tratate cu celule stem de la un donator sanatos, ci doar cu celule autotransplantate.

In conditiile astea, cand ai posibiliatea de a recolta celule stem, de ce nu ai face-o? Interesandu-ma de acest subiect, am vazut ca sunt peste 80 de boli, dintre cele mai grave, tratabile cu ajutorul celulelor stem. Iar altele sunt in stadiul de experiment. M-am bucurat sa vad ca este posibil ca unele tipuri de tumori de terminate de diverse cancere pot fi eradicate cu ajutorul celulelor. Sau ca oameni care si-au pierdut capacitatea de a merge in urma unor accidente, se pot recupera tot cu ajutorul celulelor stem. Mai multe despre povestile de succes, pacienti care s-au vindecat cu ajutor celulelor stem, puteti citi aici: http://www.cordcenter.ro/povesti-de-succes.html

Viitorul utilizarii acestor celule este unul glorios. La nivel national, dar si la nivel global, consider ca potentialul utilizarii lor este extrem de mare, in ceea ce priveste bolile care afecteaza majoritatea populatiei Globului. Spre exemplu, bolile cardiace, din ce in ce mai frecvent intalnite ar putea fi stopate cu ajutorul celulelor. Refacerea arterelor ingrosate cu ajutorul celulelor stem ar lua locul stent-urilor care se folosesc in prezent. Variatiile de tensiune arteriala, un alt pericol pentru sanatate ar putea fi inlaturate printr-un transplant de celule. Bolilele ce au ca subiect principal tiroida si alte glande edocrine si care se stie ca afecteaza grav psihicul si buna-starea pacientilor ar putea deveni in scurt timp o amintire neplacuta.

Consider ca transplantul de celule stem ar rezolva foarte multe probleme medicale, iar acest lucru ar avea un impact pozitiv asupra imbunatatirii sanatatii pacientilor din Romania, dar si la nivel global. Gandind economic, daca un transplant, urmat de terapii complementare, dar pe perioade mult mai scurte, ar costa mai putin decat compensarea sau oferirea gratuita a medicamentelor. Sau decontarea analizelor la perioade foarte scurte de timp. Astfel, banii ar putea fi folositi pentru programe de cercetare si pentru renovarea si construirea altor unitati medicale. Gandindu-ne la psihicul pacientilor, imbunatatirea lui prin faptul ca nu vor mai sta cu grija medicamentelor ar putea insemna ca oamenii vor fi mai activi, vor avea mai multa forta de munca, vor face tot ceea ce nu au putut face in ultimul timp. Chiar si natalitatea va creste, iar tari precum Romania, are nevoie de acest lucru. Parintii care se tem de anumite boli care ar putea aparea si de care au aflat in urma testelor genetice, vor fi putin mai linistiti. Vor avea o garantie reala in cazul in care nenorocirea s-ar intampla. Transplantul de celule stem si tratamentele complementare vor insemna sansa la o viata normala pentru copii care fara aceasta procedura, nu ar avea mari sanse la o viata cat de cat normala. Iar asta conteaza foarte mult pentru psihicul unui viitor partinte.

Voi ati apelat la recoltarea celulelor stem? Daca da, de ce?

Articol participant la Spring SuperBlog 2014

Email, RSS Follow
Pin It
Mar 24

Povestea unui Necititor

Posted on by

,,A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti”. A fost odată, în vremuri cât se poate de actuale, ei bine am fost eu, Necititorul. Povestea pe care o veți citi e povestea unui băiețel căruia de mic cărțile i s-au părut cumva…demodate. Deși un copil precoce, inteligent și cu o minte ageră, pc-urile, jocurile video și statul în aer liber i se păreau Necititorului incomparabil mai atrăgătoare decât cărțile mici, în care se înghesuiau atâtea cuvinte scrise, rânduri, pagini, volume întregi de care eroul nostru nu se atingea nici în ruptul capului. Pentru el “Șoborații” sau “Pisicile războinice” nu sunau deloc bine. Cum vine asta, pisici războinice? Pisica lui era blândă, de-abia mieuna și mai toată ziua lenevea pe fotoliu. Cât despre șoborați, văzuse șoareci doar la țară, în vizitele sale la bunici, și în vitrinele pet-shopurilor. În nici un caz nu aveau plasturi la ochi, săbii în mâini și nici vreo corabie, oricât de mică.

În cele din urmă și jocurile afară începeau să-l deruteze. Toți prietenii săi se visau supereroi, soldați, cavaleri, doar el rămânea mereu același Necititor, mereu prins pe picior greșit când venea vremea să se transpună într-o lume de basm. Basm, ce-i ăla basm? “-Basmul e o poveste frumoasă în care binele învinge întotdeauna răul. Sunt cărți întregi numai cu astfel de povești, dacă vrei îți pot împrumuta câteva cărți pentru copii.” îi spuse unul din tovarășii de joacă. “Cărți, cine are nevoie de cărți și basme?” gândi Necititorul, întorcându-i spatele prietenului său. Zilele treceau și, cu toate că nu recunoștea, și-ar fi dorit să devină și el cavaler, salvând prințese de căpcăunul cel ursuz – vecinul de la parter care mai mereu era cu o falcă în cer și una în pământ. Dar pentru el vecinul era cât se poate de uman, iar cavalerii – simpli copii, prieteni ai săi ce nu făceau decât să alerge în cerc in jurul “căpcăunului” atunci când îl vedeau mergând agale. Îi lipsea imaginația pe care doar cărțile i-ar fi putut-o dezvolta  cu aceeași grijă și atenție părintească cu care mama și tatăl său îl inconjurau în fiecare zi.

Anii au trecut într-o clipită, și deși dezinteresul față de cărți se mai domolise, nu era chiar un fan adevărat. Era în ultimul an de liceu, dar nu se temea de bacalaureat. Avea note bune, și mai cu forța, mai cu binișorul, nu ocolise manualele școlare încă de la inceput. Uitându-se în urmă, vedea câți colegi se plângeau de notele mici pe care le luaseră la testările naționale, la teze, sau chiar și în ascultările obișnuite. Primise și el un apel de trezire la realitate atunci când, întrebat la ora de română la ce fel de masă mânca Moromete cu ai săi pe prispa casei, Necititorul răspunse senin “Pătrată”. Dar masa era rotundă, și de-aici o întreagă analiză pe tema relațiilor acelei familii neomogene, asupra tradițiilor din comunitatea rurală. Totul de la un singur cuvânt. O idee vagă i se infiripă timid in minte. “Oare chiar atât de multă informație conține un cuvânt? Să fi pierdut atât de multe ratând cărțile copilăriei și adolescenței?”.

Ajuns la facultate uită din nou de semnalul pe care il dăduseră nu cu mult timp în urmă cărțile. Până într-o zi când, umblând prin oraș pentru a căuta cadoul potrivit unui amic ce își serba în curând ziua, intră într-o librărie, un loc care ii era neutru. Căută printre rafturi oscilând între cărți de aventuri, romane polițiste, thrillere, dar fiindcă al său amic era o fire mai visătoare, dornică de a primi și oferi iubire, rămase în cele din urmă la cărțile de dragoste. “”Cuvinte de iubire”, Guy de Maupassant, Editura ALL. Numai bună pentru Cititor.” Plecând grăbit din acel templu al cărților, simți nevoia să se așeze puțin la una din terasele ce îl îmbiau în acea zi de primăvară. Puse distrat cartea pe masă și începu a se juca de zor cu telefonul.

“-Superbă carte. E liber lângă tine?”. Necititorul aproape scăpă telefonul de emoție când iși ridică privirea și văzu cine îi intrerupsese activitatea pentru o remarcă asupra cărții. Era Cititoarea visurilor sale, fata pe care nu și-o putuse imagina niciodată din pricină că nu intrase niciodată în universul fermecat al cărților. Cu toate astea știa că ea e, nu iși putea explica cum, dar știa. Tresări când cartea de pe masă zvâcni într-un mod neașteptat. “-Hmm, ciudat, vântul nu bate…poate mi-a dat un semn, sau  poate ar fi cazul să mai las telefonul din mână.”. “-Nu e a mea, e cadoul pe care îl voi oferi unui prieten.” zise defensiv Necititorul.

“-Totuși, dacă ai putut alege o asemenea operă, nu se poate să nu apreciezi valoarea unei astfel de scrieri.”

“-Eu, da, poate.” Adevărul e că eroul nostru nu citise niciodată despre iubirea interzisă, iubirea patimașă, drame, iubirea pură.

“-Știi, mă bucur să văd că cineva mai citește în ziua de azi. Și mai ales un băiat. Să zicem că dacă m-ar invita la o plimbare, de dragul carții sale, n-aș refuza.” îi zise suav Cititoarea, făcându-l pe eroul nostru să roșească.

“Cum aș putea să ies cu ea? Cu siguranță discuția va aluneca spre cărți, analize, gânduri, păreri, și după pațania din liceu, ea nu va ști doar că masa Moromeților e în colțuri, ci și capul meu. Trebuie să mă gândesc la ceva. Dar de unde imaginație, ia-o de unde nu-i.” Se hotărî totuși să meargă pe cartea sincerității, explicându-i Cititoarei totul cu lux de amănunte, inclusiv remușcările care din când în când îi dădeau târcoale.

“-Ei bine, poate mă cred în lumea basmelor, dar te cred și te voi ajuta să recuperezi ce ai pierdut. Dar pentru că ai văzut pe propria ta piele cât de mult ți-au lipsit cărțile, e timpul să ajuți și tu la rândul tău. Te descurci cu calculatoarele, împrăștie vestea despre cărti în mediul electronic încât toți prietenii tăi, și prietenii prietenilor tăi să ia contact cu lumea cărților. Și ca răsplată, la fiecare 50 de carți pe care ei și le vor cumpăra, vei primi la rândul tău o carte. Iar la fiecare recenzie pe care mi-o vei prezenta, vom ieși la o întâlnire. Și cum primăvara e de-abia la început, îți sugerez să pui mâna să citești. Promisiunea mea către tine e că vei descoperi plăcerea lecturii“.

Articol participant la Spring SuperBlog 2014

 

Email, RSS Follow
Pin It
Mar 22

Copiii – pilon al comunitatii

Posted on by

     Economia ne invata un lucru important: primul din pilonii cresterii economice si dezvoltarii umane il reprezinta insusi omul. Viitorul nostru ca societate sta atat in mainile noastre cat si ale generatiilor ce vor veni, copiii de azi, copiii de maine. Ii crestem, le insuflam anumite idei, ii trimitem la scoala pentru a fi slefuiti, gata sa duca civilizatia noastra pe noi culmi…insa undeva pe drum totul se frange, cei pe umerii carora asteptau infrigurate intregile noastre sperante, dragii nostri copii, iesind nedumeriti, tematori de societatea ce ii inconjoara, si incapabili sa se adapteze mediului in continua schimbare.

     Paradoxal, rolul copilului e unul simplu dar cat se poate de complex: el este viitorul, prin urmare trebuie sa plamadeasca viitorul, inarmat insa doar cu uneltele trecutului. Impreuna trebuie sa schimbam asta, trebuie sa ne trezim pentru a le oferi celor mici si totodata noua un avantaj, o speranta pentru vremurile ce vor veni.

Sursa: http://www.littletreasures.com.sg/

     Mergand pe firul concretului, un copil care nu a fost la timp indrumat spre atingerea potentialului maxim devine in cel mai scurt o pierdere, un risc pentru societate. Urmeaza un liceu si un profil pe care nu si-l doreste cu adevarat, termina o facultate a carei tematica nu l-a atras niciodata, cu greu intra intr-un job ce nu-i ofera satisfactii, acumuleaza frustari pe care si le exteriozeaza in familie, tulburand armonia celor din jur, in primul rand pe cea a propriilor lui copii. Se spune ca ce vezi in familie asta vei face la randul tau, puterea exemplului fiind una extrem de influentiala cu atat mai mult la varste fragede.

     Avem nevoie sa fim langa cei mici, nu pentru a-i cocolosi sau rasfata, ci pentru a-i ghida la timp, pentru a-i ajuta sa se deschida, sa se descopere si sa-si doreasca sa faca ceva important pentru el, pentru cei din jur, pentru noi toti. Eu unul nu mi-aduc aminte cu placere de asa-zisele teste de personalitate/aptitudini din liceu, in urma caruia se presupunea ca ne vom gasi “vocatia”. Birocratie, formulare tipizate si un set lung de intrebari standard din partea unor straini nu foarte interesati, probabil si ei victime ale aceluiasi sistem. Toate astea, cand o simpla intrebare ar fi fost de ajuns – “Ce iti place sa faci?”. O intrebare directa, cu un raspuns direct ce ar fi deschis o intreaga lista de optiuni din care eu, tu, oricine ar fi putut alege.

Sursa: http://www.ocm.org/

     Problema ca e ii bombardam pe cei mici cu prea multa informatie, in mare parte fara aplicabilitate, fara a le deschide cu adevarat ochii asupra ceea ce urmeaza. Timp de 9 luni pe an sunt supusi aceluiasi tir continuu de cifre, numere, litere, cuvinte care pentru ei va fi prea putin odata confruntati cu rigorile lumii reale. Si fiind vorba de masuri practice, as reduce anul scolar la doar 6 luni. Cele 90 de zile astfel eliberate ar fi prilejul perfect pentru ca cei mici sau mari sa vada lumea cu ochii lor: iti place istoria, in regula, citeste de buna voie istoria lumii, viziteaza locuri cu incarcatura simbolica care te vor ajuta sa verifici daca interesul tau este real sau nu. Ai o inclinatie spre limba si literatura? Scrie liber, cine stie, poate il vei depasi pe Coelho, mesajul tau raspandindu-se astfel in intreaga societate. Implicandu-i in activitati extrascolare pe care si le doresc, invatandu-i activi si dornici de a valorifica orice sansa, doar asa putem ajuta copiii sa-si descopere adevaratul rol in societatea pentru care ii pregatim: ghidandu-i din umbra si oferindu-le libertatea sa-si faureasca propriul destin.

Acest articol participa la Spring SuperBlog 2014 proba 10, sponsorizata de Reeija, magazin online care ofera genti piele, cadouri femei, accesorii dama, genti dama, genti.

Email, RSS Follow
Pin It
Mar 21

A fi sau a nu fi

Posted on by

     “A fi sau a nu fi…Aceasta-i intrebarea.”. Adevarat zic voua, aceasta-i intrebarea ce macina deopotriva dramaturgi si actori din intinsa lume. Intr-o lume profana, sacralitatea tetrului ca forma de cultura este pusa sub semnul intrebarii, adanc ranita de raspandirea accelerata a non-valorilor atat morale cat si culturale.

     Plamadita in sanul civilizatiei elene, arta dramarturgiei a tins inca de la inceput catre perfectiune. Puse in scena pe o simpla suprafata pe care actorii se putea desfasura in voie, piesele de teatru nu admiteau decat acele locatii a caror acustica era fara de cusur, oferind, totodata si prin dispunerea in cerc a locurilor, sanse egale tuturor. Dincolo de aspectul artistic, dramaturgia, teatrul, a jucat un rol important in educarea, cultivarea si controlul celor ce priveau. Asemeni unei baghete magice, teatrul a reusit in vremurile de demult sa fie atat alinare pentru cei asupriti, cat si flacara a schimbarii, dovada stand chiar in numele primit de arta teatrala – dramaturgie.

     Poate nu stiati, dar teatrul, in forma sa initiala, accepta doar trei creatii: comedia, satira si drama. De ce din acestea trei, tocmai cea din urma a ajuns sa dea numele aceste sublime arte? Grecii au cultivat ideea de superiorate a dramei in fata comediei, apreciind mereu momentele tragice. Excluzand firea pesimista a unui intreg popor, elenii credeau ca tarie ca tragedia te inalta, ajungand intr-o stare de superiotate morala, intelectuala si spirituala – catharsis – pe care comedia, rasul in general, o indepartau din firea umana.

Sursa foto: www.nadinemuller.org.uk

     Teorie a carei influenta s-a extins pana mai aproape de zilele noastre, cand psihiatrul Elisabeth Kubler-Ross, pioniera a studiilor in domeniul experientelor in preajma mortii, declara ca “cei mai frumosi oameni sunt cei ce au cunoscut infrangerea, suferinta, chinul, pierderea si si-au gasit iesirea din adancuri.”  Sa fie oare puterea dramei asa ferma incat sa sculpteze in insusi caracterul si constiinta umana?

     Spun ferm DA. Impactul psihologic si social al teatrului este de necontestat, fiind in multe momente ale istoriei umane atat alinare, cat si centru al schimbarii, al revoltelor, o forta a umanitatii in sine. Am simtit cu totii ce putere nemarginita are teatrul urmarind strigatul pe care Maia Morgenstern l-a aruncat impotriva asupririi, impotriva lacomiei celor ce sunt la carma intregii civilizatii. O mie, doua, zece mii de oameni, ascultand scrierile, ideile unui singur om. Asta e adevarata putere. Putere pe care teatrul a oferit-o mereu celor carora si-au deschis sufletul si mintea, vazand si primind invataturile din spatele pieselor ce se derulau pe scene din fiecare colt al lumii.

     Caci teatrul a reusit asta. A creat o legatura cu fiecare spectator, cu fiecare om in parte ce venea pentru a infrunta dramele zilnice, un paradox, o ironie a sortii. Intr-o incapere plina de zeci, sute, mii de oameni, sau chiar in aer liber, poate fi mai multa intimitate decat in fata unui televizor. Dar, asemeni oricarui lucru nascut din mainile omului, decaderea pandea la orice pas, urmand ca mai devreme sau mai tarziu sa-si infiga coltii si in teatru. Nu in arta de a presta, ci in capacitatea de a transmite. Caci odata cu trecerea timpului pana in al nostru prezent, teatrul s-a schimbat. Actorii si-au imbunatatit prestatia intr-un mod aproape robotizat, dezumanizand creatia omului. Societatea consumerista a indreptat din ce in ce mai mult dramaturgia spre prapastia comercialului, al profitului, rupand franturi dupa franturi din ceea ce odata fusese cea mai puternica arma a omenirii. Teatrul, cel ce era sinonim al catharsis, a decazut, acaparat incetul cu incetul de avantul tehnologic ce a transformat aproape intreaga societate.

     Putine astfel de lacase sacre au mai ramas la noi in tara, printre care Teatrul Evreiesc de Stat, un sanctuar al culturii, care a reusit sa tina piept decadentei. Va invit sa accesati pagina de Facebook Teatrul Evreiesc de Stat sau pagina de facebook Maia Morgenstern ca un prim pas al inaltarii umane, patrunzand intr-o lume de care veti fi fascinati.

     Dar asemeni pasarii Phoenix, teatrul va invia din propria-i cenusa, predicand din nou maselor insetate de cultura, aducand din nou schimbarea si inaltand din nou o societate decazuta care prea mult timp va fi umblat in intuneric.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2014.

Email, RSS Follow
Pin It
Mar 19

City break: When in London

Posted on by

Daca ar fi posibil, in ce oras ati alege sa va mutati?

Eu cu siguranta as spune Londra intr-o clipita. E orasul vechi dar in acelasi timp modern, care poate sa iti fie strain dar totusi familiar, in care agitatia, vivacitatea primeaza, oferindu-ti totusi o oaza de liniste. E de-ajuns sa-l vizitezi o singura data pentru a te indragosti de el. Am revenit cu nerabdare de fiecare data in capitala  britanica, incercand sa-mi potolesc dorinta patimasa de a sta cat mai mult in interiorul acestui uimitor oras. Poate acum cativa ani o astfel de escapada era mai degraba o iluzie, un țel efemer, insa in ziua de azi  visul devine realitate. Vacantele tip city breaks au devenit o solutie cat se poate de oportuna pentru cei dornici de a trece dincolo de granitele tarii, iar cu ajutorul celor de CND Turism briza Tamisei ne inconjoara.

Poate v-am pus in incurcatura, cum ar fi de-ajuns un city break pentru a patrunde in tainele acestui oras? Londra e simpla, dar totusi complexa, iar tainele ei sunt in vazul tuturor, e nevoie doar de putina atentie, deschidere catre cultura anglo-saxona si o singura zi pentru a trece metropola engleza inaintea oricaror altor destinatii externe. O zi e tot ce va cer, dar fara a mai pierde vremea, sa pornim la drum.

sursa foto: www.wikipedia.org

Desi tin la tabieturi, englezii sunt punctuali si incep ziua devreme, asa ca ora 8 ne prinde servind micul-dejun in orice din jurul Waterloo Station, una din cele mai celebre statii de metrou din lume si totodata punctul nostru de start. Parte a culturii britanice, micul dejun compus din oua ochiuri si sunca prajita, alaturi de cateva croissante si nelipsitul ceai englezesc, e unul din motivele pentru care te-ai intoarce pe acest meleag.

Savuram micul-dejun pe indelete, fara a uita insa ca la ora 10 portia de adrenalina ne face cu ochiul in London Eye, chiar peste drum de Waterloo Station. Un simbol al lumii contemporane bine inradacinat in insasi fundatia acestui maret oras, London Eye iti ofera o panorama de neegalat a intregului oras, taindu-ti rasuflarea. Iar daca esti putin atent, urmatorul obiectiv ne priveste de sus in persoana impozanta a lui Big Ben, semetul paznic al Parlamentului britanic. Drumul scurt dar incarcat de istorie ne poarta peste Tamisa pe celebrul pod Westminster spre locul in care lorzii, ca reprezentanti ai vechii lumi, si modernii parlamentari tin zi de zi in mana destinele unei intregi natii. Avand in minte aceasta imagine, alaturi de maretul Big Ben, gandul imi zboara spre mitologia greaca, Ben fiind o intrupare a lui Cronos, zeul timpului, asistand la o batalie nesfarsita a titanilor.

sursa foto: www.wikipedia.org

Tot ceasul ne trezeste la realitatea celor doua ore scurse pana acum, si mergem mai departe pentru a cunoaste putin din spiritualitatea engleza. Intrand in Westminster Abbey, cel mai prestigios lacas de cult londonez si locul de odihna a multor monarhi englezi, vedem o frantura a somptuoaselor ceremonii de incoronare, simtindu-ne parte a nobilimii britanice ce inca mai dainuie in prezent.

sursa foto: http://4.bp.blogspot.com

Apropo de prezent, 10 Downing Street si premierul britanic ne asteapta la doar cateva minute de mers pe jos. Sigur, odata cu premierul sunt si garzile de corp, asa ca ne multumim cu cateva poze permise in intervalul de vizitare si repede repede ne indreptam spre National Gallery, un loc in care cultura e la ea acasa. Ora de vizita trece cat ai clipi, asa ca fugim spre Buckingham Pallace, si cu putin noroc asistam la schimbarea garzii. Urmatorul obiectiv e faimosul Picadilly Circus, cea mai tranzitata intersectie a Londrei. Ne oprim cateva minute pentru a lua pulsul oamenilor din jur, obervand in detaliu fiecare trecator. Britanicii sunt oameni simpli, dar care te pot surprinde si dupa o viata intreaga. De aceasta data in bucatarie, caci pranz fiind, restaurantele nenumarate din preajma va imbie sa gustati din gustoasele bucate englezesti.

sursa foto: www.wikipedia.org

Traversam orasul, dar parca satui de mersul pe jos, sarim repede intr-un double decker, acest celebru autobuz supraetajat ce este in sine un obiectiv de neratat. Plimbarea se termina in fata impresionantului Tower Of London, un loc cu o istorie destul de…macabra, dar pana la urma tot istorie se cheama. Cu mana tremuranda facem cateva fotografii in preajma vechilor ghilotine si iesim cat mai iute spre Bank of England, centrul economiei moderne. Ca fapt divers, Marea Britanie nu este o tara producator la scara larga, in schimb abilitatea britanica in domeniul economic a dat nastere Bursei londoneze, cea mai importanta punte de legatura economica intre batranul continent si restul lumii.

sursa foto: www.wikipedia.org

Trecem in revista si Regent’s Park si misterioasa Baker Street, caminul faimosului detectiv Sherlock Holmes, incheindu-ne vizita de o zi acasa…la Benjamin Franklin, locuinta transformata in casa memoriala aflandu-se in imediata vecintate a Trafalgar Square.

sursa foto: www.fosterandpartners.com

Big Ben ne vegheaza si acum, aratandu-ne din nou Waterloo Station, locul de unde am plecat si unde vom incheia pentru moment aceasta mica dar intensa escapada citadina in inima Londrei. Dar aventura nu s-a terminat si nu se va termina prea curand, asa cum nici Londra nu isi va pierde vreodata farmecul si atractia irezistibila.

sursa foto: www.gracefox.com

Articol participant la Spring SuperBlog 2014

Email, RSS Follow
Pin It
Mar 19

Mancare “in oras” vs gatita acasa

Posted on by

     Intotdeauna m-a fascinat domeniul culinar, considerand ca e o adevarata arta sa gatesti ca la carte, sa imbini in cel mai potrivit mod aromele, condimentele, ingredientele pentru a obtine o creatie sublima si in acelasi timp fascinanta. Iar poporul roman are o traditie importanta in ce priveste “bucataritul”. Nu suntem singurii, insa tarile occidentale, ca sa nu mai vorbim de  cei de peste Ocean s-au orientat din ce in ce mai mult spre servirea mesei in oras, sau livrari la domiciliu, dezvoltand totodata si sectorul economic al restaurantelor.

     Si nu e neparat un lucru rau, din contra. Sunt si situatii in care efectiv nu ai timp sau tragerea de inima sa gatesti ceva, fie din cauza oboselii acumulate la locul de munca, fie din terte motive. Poti sta nemancat? Desigur ca nu, asa ca ai doua solutii: ori iei cina, pranzul in oras, ori apelezi la restaurantele ce livreaza acasa. Si totusi, romanii nu sunt inca atat de familiari cu aceste variante, iar unul din motive e ca nu pot vedea intreaga oferta. Solutia vine de la Food Panda, un portal ce atrage un numar din ce in ce mai mare de restaurante, fiecare cu specificul si ofertele sale, un loc in care mancarea preferata e doar la cateva clickuri distanta. In plus, intr-o lume mereu in miscare, exista si optiunea comenzilor direct de pe telefonul mobil, cu ajutorul aplicatiei dezvoltate de echipa Food Panda.

     Nu e deloc rau sa ajungi acasa in acelasi timp cu comanda ta, servind o masa calda, proaspata si delicioasa. Scapi astfel de grija de a gati, dar in acelasi timp nu renunti la o masa copioasa. Si asta poate fi un sprijin al artei de a gati. Pastrandu-ti “resursele”, cheful, placerea de a gati intr-un numar mai mic de ocazii, cu siguranta creatia de atunci va da pe spate pe oricine va gusta din ea, fie ca e vorba de aperitive, mancare gatita si nu in ultimul rand dulciuri. Pana la urmatoarea intalnire in bucatarie, pofta buna si comanda placuta.

Email, RSS Follow
Pin It
Mar 17

Limes vs Kilograme

Posted on by

Cati dintre noi sunt multumiti de aspectul fizic? Daca ar fi sa raspundem sincer, procentul ar fi unul mic, cei mai multi avand cate ceva de obiectat in ce priveste infatisarea exterioara, iar din aceasta majoritate covarsitoare, cea mai mare parte crede ca lupta lor este impotriva kilogramelor in plus. Sunt kilogramele in plus o problema reala sau doar un moft? Eu unul as merge pe prima varianta, iar argumentarea (fara a intra in explicatii mult prea stufoase si mult prea stiintifice care ar sadi samanta reticentei) e urmatoarea: aceste kilograme suplimentare sunt fie rezultatul unui stil de viata deloc sanatos, fie un mod al organismului de a ne transmite ca ceva e in neregula cu el. De la nivelul crescut de colestorol rau (daca nu stiati inca, clasicul conflict bine-rau se duce si la nivel de colesterol), pana la afectiuni ale organelor interne si chiar incapacitatea ficatului de a asimila nutrientii, kilogramele in plus nu iarta.

Stop! Te-ai panicat, insa inainte de a te apuca sa te infometezi pentru a scapa rapid de surplusul pe care ai ajuns sa il urasti, ai face bine sa citesti cu atentie. Infometarea nu este o solutie, la fel cum si ingredientele minune sunt un mit. Pe scurt, infometarea duce la dereglari metabolice, hormonale, digestive, ajungand sa confirme una din legile lui Murphy – “Nici o fapta buna nu ramane nepedepsita”. De cealalta parte, de-a lungul timpului, am ajuns sa probez si inteleg diverse teorii, concepte pe tema slabirii eficiente si sanatoase: am putea numi un singur ingredient-minune. Si nu este vointa. Evitand cliseele, atat timp cat ti-ai pus  in gand sa slabesti, din start vom merge pe ideea ca esti dispus sa aloci orice resursa acestui scop, asa incat vointa nu-si mai merita superlativul de ingredient minune. Vorbim in schimb de despre apa. Si poate si lamaie.

Ei bine da, clasica lamaie, alaturi de ruda sa mai verde, lime, impreuna cu apa, pot duce un razboi eficient impotriva inesteticelor si periculoaselor kilograme in plus. Desigur, nu singure, ci ajutate de o nutritie adecvata si o portie buna de miscare fizica, ambele adecvate fiecarei persoane in parte. De ce sunt apa si lamaia atat de speciale? Am invatat destul de repede ca suntem preponderenti apa, respectiv 75% la nastere, 60% spre maturitate si aproape 50% la batranete. Concluzia: vrei sa traiesti mai mult si sanatos? Bea apa. Apa este responsabila cu transportul nutrientilor in corp, circulatia sangelui, supravietuirea creierului si restul proceselor esentiale ale corpului.

                                         Sursa: https://www.waterionizerstation.com

Intra in scena lamaia si ai sai micro-nutrienti. Bogata in vitamina C, potasiu, magneziu, riboflavina, lamaia a fost subiectul multor studii medicale in ce priveste actiunea asupra depozitelor de lipide. In plus, odata ajunsa in corp, lamaia devine alcalina, contribuind la detoxifiere. Ca de altfel majoritatea citricelor, insa un loc special il ocupa ananasul. Ananasul, in starea sa naturala, neprocesata, este sursa unei substante ce face cu adevarat minuni impotriva kilogramelor: bromelina

pineapple1Daca nu ma credeti pe cuvant, mai multe date despre aceasta enzima digestiva puteti citi pe siteul Universitatii din Maryland, Virginia, USA http://umm.edu/health/medical/altmed/supplement/bromelain si pe cel al centrului medical Langone din cadrul Universitatii din New York http://www.med.nyu.edu/content?ChunkIID=146651.

Am incercat pe propria-mi piele aceste “cai”? Desigur, fiind sportiv profesionist, in spotul pe care-l practic, de altfel unul dur, competitia incepe cu mult inainte de confruntarea propriu-zisa. Artele martiale mixte s-au diferentiat de-a lungul timpului de alte sporturi mai ales prin regimul strict, aproape spartan pe care il impune asupra practicantilor sai, mai ales in randul celor pro. Exista o interdependenta greu de zdruncinat intre regimul de antrenament, stilul de viata si nutritie, relatie care te poate ajuta sau din contra, prabusi la un moment dat. Asa cum spuneam, lupta incepe cu mult inainte de a intra in cusca, atunci cand urci pe cantar pentru a vedea cat ai de dat jos pentru a face categoria de greutate.

In cazul meu e vorba, de obicei, de cam 15 kg in aproape 4 saptamani de pregatire intensa, si credeti-ma, e cu adevarat solicitant. Secretul? Il gasiti mai sus, un ajutor care garantat va va ajuta daca decideti sa-l folositi. Nu imi mai ramane de zis decat slabire usoara si spor la cumparat…lamai.

Articol participant la Spring SuperBlog 2014

Email, RSS Follow
Pin It
Mar 15

Dincolo de aparente

Posted on by

     La 22 de ani vezi lumea altfel. Simti ca poti cunoaste si avea totul, insa nu reusesti a razbate dincolo de fatada atragatoare de care te izbesti la orice pas. Dar totul se spulbera intr-o singura clipa. La 22 de ani te indragostesti, sau cel putin asa crezi, simtindu-te atras de capcanele efemere pe care nu vrei sa le eviti. Si iubesti acele false icoane pentru o zi, doua, o saptamana, apoi le schimbi cu altele, si altele, avand tot timpul din lume. Si te minti spunandu-ti ca a fost doar nesansa, ghinion, insa din nou, intr-o ironie a sortii, refuzi sa constientizezi problema reala.

     La 22 de ani ma indragosteam in fiecare luna, si de fiecare data ajungeam sa iubesc poate mai puternic decat ultima data, insa mereu ce vedeam in fata ochilor era forma. Sau formele, caci dupa asta ne uitam mai toti cand ne alegeam urmatoarea prada, insa intr-un final sfarseam din pradator in vanat. Repetam greseala intr-una, iar efectele psihice se cumulau. “Pana cand?” era intrebarea de pe buzele tuturor.

     Tot ce conta in acele momente era frumusetea exterioara, atractia fizica de care deveneai dependent, fiind gata sa faci orice pentru o noua doza din “drogul” ce nu te lasa in pace. Si cand cea de care deveneai dependent isi arata adevarata fata sufereai, iti stergeai lacrimile, te imbarbatai si o luai de la capat, fara a te intreba in ce stare e psihicul sau sufletul tau, dupa atatea si atatea esecuri. Pana la urma, orice om isi are limita sa. Pana cand?

     Raspunsul nu s-a lasat asteptat, un an mai tarziu, dupa o noua “iubire solemna” in spatele careia se asterneau promisiuni, planuri, sperante, care pareau a fi create de comun acord insa ascundeau o realitate cruda: persoana de langa nu impartasea nici pe departe aceleasi țeluri. Visul s-a terminat brusc, groaznic, trezindu-ma mai intai singur intr-un oras care ma inghitea. A doua oara m-am trezit cateva zile mai tarziu, pe patul unui spital, contrar asteptarilor medicilor si celor apropiati, dupa ce incercasem sa parasesc aceasta lume iluzorie. Am realizat cat de orb fusesem, vazand totul doar prin prisma frumusetii exterioare, ce ma impiedica sa arunc un ochi asupra sufletului putred pe care il ascundea de fiecare data. Superficialitatea ma costase mult.

     In ziua in care urma sa parasesc acel loc al suferintei doctorita, o femeie tanara ce parea sa cunoasca cel mai bine starea interioara in care ma aflam si-a luat la revedere spunandu-mi “Adevarata frumusete o pot afla doar cei ce sufleteste se completeaza unul pe celalalt. Ai grija de tine.”.

     Am plecat constient de faptul ca desi trupul imi era vindecat, psihicul si sufletul aveau nevoie de o oaza de pace. Si am gasit-o la Centrul Shakti. Eram hotarat sa ma redescopar, sa las la oparte traumele interioare, astupand ranile sufletesti pe cat posibil. Corpul avea nevoie la fel de mult de o perioada de convalescenta, timp in care sedintele de reflexoterapie si masaj Ayurvedic si-au spus cuvantul. O tehnica de masaj ale carei origini le gasim in vasta cultura hindusa, a dainuit timp de mii de ani pana in zilele noastre si aducandu-ne, impreuna cu princiipiile Siddha si cele traditional chineze, medicina alternativa pe care o laudam atat de mult astazi. Si desi corpul incepea sa revina la parametri normal, sufletul si psihicul inca sufereau, asa incat am simtit nevoia sa trec printr-o terapie craniosacrala. Princiipile acestei terapii ajuta, prin actiunea gentila si atenta asupra tesutului facial si suturilor craniene, la eliminarea dezechilibrelor fizice dar mai ales emotionale, avand un cuvant important de spus in combaterea depresiei.

Sursa foto: www.centrulshakti.ro

     Reuseam pe zi ce trece sa fiu liber si impacat cu ceea ce eram, cu greselile pe care le facusem si cu partile bune ce ma caracterizau. Si sansa mi-a suras din nou. M-am intalnit intamplator cu ea, in aglomeratia unui metrou ce nu te lasa sa arunci nici macar o privire in spatele tau, dupa cateva contacte cauzate de miscarile smucite ale trenului subteran si cateva lovituri bine plasate din partea ei, m-am pomenit zicandu-i in gluma “La cat m-ai inghiontit, ar trebui sa te revansezi cu o cina in oras”. “S-a facut”, a fost raspunsul ei” si nu mica mi-a fost mirarea cand, coborand la destinatie, am gasit in buzunarul jachetei cartea ei de vizita. Au urmat zile si nopti de conversatii lungi, placute, in urma carora simteam din nou ca traiesc. Am refuzat orice intalnire, gasind de fiecare data scuze abile, si mirandu-ma ca totusi nu obiecta nimic atator obstacole aparute in calea unei simple intalniri. Era un joc frumos, dar care devenea serios cu fiecare zi ce trecea. In minte mi se contura imaginea  unei femei plina de vitalitate, senzualitate, cu un farmec irezistibil aparte care imi inspira bucuria de a trai. Incepeam sa ma indragostesc de interiorul ei. Am cedat intr-un final insistentelor ei, incercand sa ma conving ca era timpul sa incerc din nou si ca greselile trecutului nu vor pune din nou stapanire pe mine. Ajuns la ea, am sunat la usa iar cand s-a deschis tot ce-am putut spune a fost “Esti la fel de frumoasa cum mi-am imaginat. Mi-e teama, dar totusi felul tau de-a fi m-a cucerit.” Eram convins ca frumusetea interioara si cea exterioara se imbinasera pentru a crea faptura minunata ce statea in fata mea.

Articol participant la Spring SuperBlog 2014

Email, RSS Follow
Pin It
Mar 14

Alex si Kindlelul fermecat

Posted on by

      100% charged….

–     Buna dimineata!!! Trezirea, ti-am pregatit azi o selectie de 300 de pagini de actiune si 250 de SF…..si asta e doar inceputul.

–      Ma ridic, ma ridic…Stau si ma gandesc, cum le poti tine minte pe toate?

–      Ce sa zic, am o memorie…ei bine, nu chiar de elefant, dar cei 1.25 GB ma ajuta sa tin minte multe. Apropo, trilogia “Abatia” asteapta inca de-aseara sa fie descarcata si sincronizata. Banuiesc ca te intereseaza? Sa nu-mi spui Kindle daca nu e asa.

–      Tu chiar nu te opresti niciodata?

–      Ba da, dupa vreo 2 saptamani de utilizare intensa. de care pot spune ca am avut parte in cele 3 luni de cand ai pus ochii pe mine. Fa-mi hatârul te rog si explica-mi, de ce eu?

–     Pentru ca era perioada sarbatorilor de iarna, si pentru erai singurul si cel mai potrivit cadou pe care mi-l puteam face singur. In plus, am zis sa profit macar o data de reduceri.  Un prieten de nadejde, pe care sa ma pot baza de dimineata pana seara. Cu cei 6 inchi ai tai erai mic, pierdut printre gadgeturile mari, insa in acelasi timp stand semeț in mijlocul tuturor celorlalte dispozitive din jur. Cum lesne ti-ai dat seama, ador sa citesc. Doar atunci cand patrunzi in tainele unei carti lumea din jurul tau se schimba, devii una cu personajul rupand bariera timpului. Doar asa poti evolua. Esti urmasul nobilelor carti, micul meu prieten, un urmas care la randul sau a evoluat, imbinand totodata traditia cu inovatia pentru a pastra in continuare vie arta de a citi

–      Ingaduie-mi inca o intrebare. Amintind de evolutie, ma pui pe ganduri: de ce nu o tableta, sau un alt gadget?

–      Dragul meu Kindle, iti voi raspunde la randul meu cu o intrebare? Cum o mai duce strabunicul tau?

–      E bine, chiar ieri m-am conectat la hot-spotul din apartament si am putut afla cu ajutorul retelelor de socializare ca e inca la loc de cinste in rafturile marii Biblioteci Nationale. Oamenii inca viziteaza Biblioteca, dincolo de padurile falnice de la marginea orasului.

–      Si asta nu se va schimba niciodata. Oricat de mult am evolua, inceputurile vor persista mereu in mintile si sufletele noastre. Dar pentru ca noi, oamenii, suntem mereu in cautarea noului, ai aparut dupa un timp tu, conducator de drept al dinastiei eBook. Intreaba pe oricine doresti si multi iti vor raspunde ca isi aduc aminte ziua in care au deschis prima carte, rasfoindu-i cu placere paginile, inconjurati de mireasma bahica a cernelii. Si ca sa-ti raspund la intrebare, dragul meu Kindle, tu ai pastrat acel “je ne sais quoi” transmis din generatie in generatie de stramosii tai, acel farmec pe care doar tomurile vechi magice il mai pot explica. Ecranul tau parca invie cerneala cartilor, oferind acelasi fior aparte odata cu fiecare atingere, iar ochii nu obosesc niciodata, neinsetati de informatiile ce se deruleaza in fata lor. In plus, dispozitia omului e mereu schimbatoare, si cum ai putea sa-ti imaginezi o fiinta a zilelor noastre, umbland prin metroul aglomerat cu 2-3 carti dupa el, gata sa-i satisfaca dorintele de moment?

–     Ai dreptate. Nu vazusem niciodata lucrurile din aceasta perspectiva si sincer credeam ca nu sunt tocmai in gratiile iubitorilor de carti, fiind mai degraba un moft al celor pasionati de tehnologia atat de schimbatoare pe zi ce trece.

–       Dimpotriva dragul meu Kindle, oamenii te adora. Iar cu ajutorul celor de la magazinul MarketOnline.ro generatia ta ajunge in caselor inimile cat mai multor oameni. Esti mica, dar in acelasi timp marea noastra biblioteca personala, fiindu-ne alaturi in orice moment. Cu adevarat, esti demn de zicala “cartea este oglinda sufletului”, chiar daca ecranul tau mat nu reflecta nici cele mai puternice raze ale Soarelui.

–       Si cu asta m-ai convins, ti-am pregatit o surpriza: de astazi vom fi trei. Am de gand sa te ajut sa-ti gasesti pe cineva potrivit tie. Voi merge astazi in parc, si pornind wi-fi-ul, voi vedea cu cine te potrivesti. Spuneai ca ai incredere in mine, fiind prietenul tau de nadejde si ce alt mod de a vedea daca doi oameni sunt compatibili decat prin prisma a ce citesc. Lasa totul in seama mea, tu doar bucura-te de cartile tale. Nu uita, 300 de pagini de actiune si 250 de SF.

Acest articol participa la Spring SuperBlog 2014.

Email, RSS Follow
Pin It