Nov 18

UFC 154: dincolo de rezultate

    Nu voi prezenta aici rezultatele din doua motive extrem de simple: primul, cei care au vazut gala stiu deja deznodamantul meciurilor, iar cei ce nu si-au scurtat somnul pentru a vedea spectacolul de aseara pot vedea atat rezultatele cat mai ales meciurile la o simpla cautare pe google.

    Iar cel de-al doilea motiv este acela ca implicatiile meciurilor de azi-noapte (sau azi-dimineata tinand cont ca evenimentul a luat sfarsit undeva in jurul orei 10 cu tot cu conferinta de presa ulterioara) sunt destul de adanci si merita dezbatute pe larg.

     Trecem rapid in revista doua meciuri din segmentul de mijloc al galei, Matt Riddle – John Maguire si Patrick Cote – Alessio Sakara. Riddle castiga prin decizie unanima si il provoaca, destul de prietenos totusi pe Dan Hardy intr-un duel al orgoliilor nationale. Doi  luptatori ce adora schimburile de lovituri intr-un meci ce va face deliciul fanilor cat de curand. Intr-un duel asemanator, Cote si Sakara pornesc meciul printr-un schimb puternic de lovituri, italianul preia initiativa, il darama pe Cote dar comite o ilegalitate trimitand lovituri in spatele capului, astfel ca Patrick Cote castiga prin descalificare. Ambii luptatori si-au aratat dorinta pentru o revansa, iar Dana White va face acest meci, nemultumit de decizia arbitrului. Actiunile oficialului presupuneau oprirea luptei, avertisment verbal, apoi penalizarea cu un punct si de-abia in ultima  instanta oprirea meciului prin descalificare/no-contest.

     Am ajuns la co-main-event, Martin Kampmann vs. Johny Hendricks. “Big Rigg” castiga in mai putin de un minut intr-o maniera identica penultimului sau meci, facandu-si knockout adversarul cu o singura lovitura. Hendricks isi arata astfel apartenenta in top, invingand consecutiv trei dintre cei mai buni luptatori ai diviziei, Kampmann, Fitch si Koscheck. Logic ar fi sa primeasca o sansa la centura, insa va trebui lamurita problema super-fight-ului GSP vs. Silva, in acest caz Hendricks urmand sa stea pe bara aproape un an, ceea ce e inacceptabil. Sau ar putea lua un meci impotriva lui Nick Diaz cand acesta va ispasi suspendarea, undeva in prima jumatate a primaverii.

     A venit timpul si pentru atractia serii, meciul de titlu intre GSP, George St-Pierre si campionul interimar Carlos Condit, un meci superb in care ambii au demonstrat apartenenta in elita artelor martiale mixte. GSP castiga insa nu putem vorbi un de invins. Condit a aratat calitati net superioare altor luptatori, acel spirit de lupta, psihic puternic si in mod deosebit inteligenta. De-a lungul episoadelor de prezentare, Condit a fost vazut lucrand cu multiplul campion mondial de bjj Caio Terra, un fin tehnician ce i-a fost alaturi chiar si in timpul meciului. Constient probabil de superioritatea neta a adversarului pe partea de wrestling, Condit nu a incercat sa faca minuni peste noapte. In schimb, asemeni unui joc de sah, a preferat sa acorde mai putina importanta apararii contra intrarilor la picioare, as spune chiar sa o sacrifice in favoarea consilidarii atacului odata ajuns la sol. Si s-au vazut rezultatele pe parcursul celor 5 reprize. Sincer, nu am mai vazut o garda asa de agresiva probabil din cadrul ultimului concurs major de jiu-jitsu brazilian. Recunosc, chiar in aceeasi gala Ivan Menjivar a reusit un armbar de pe spate, dar impotriva unui adversar mai slab la sol, ceea ce nu e cazul in meciul analizat aici. Submisii, lovituri, incercari de inversare, in asta a constat arsenalul sportivului american pentru aceasta lupta, si tineti cont ca e centura maro.

     De partea cealalta GSP a castigat pe merit si are astfel in fata o lupta cu Anderson Silva, daca vor cadea de acord in privinta detaliilor. Daca nu, il asteapta Hendricks, Diaz, si de ce nu Condit din nou. Dar lasand la o parte asta, am vazut in St-Pierre atitudinea unui adevarat artist martial, a unui maestru, si o disciplina iesita din comun. De profesionalism nu mai vorbim, a revenit dintr-o accidentare ce incheie carierele fotbalistilor, daramite a unor oameni ce vor incasa lovituri in acea zona afectata in fiecare zi dupa ce recuperarea s-ar incheia. Totusi a revenit, si a facut-o la mica distanta de potentialul sau anterior. A investit totul in recuperare si pregatire, mentala dar si fizica. Putem oare considera si acest exemplu o dovada a celor mentionate aici http://alex-zaharia.eu/nascuti-pentru-a-alerga/? Eu cred ca da.

     A aratat franturi ale sechelelor pe toata perioada premergatoare meciului, in tabara de pregatire, la sesiunile media, si mai ales la cantar, cand a parut “tras” din punct de vedere al musculaturii, intr-o stare de anxietate si chiar timid. Dar a depasit aceste obstacole lasand sa vedem adevarata fata a unui invingator, intr-0 analiza destinata celor ce privesc dincolo de rezultate.