Tag Archives: Obiceiuri alimentare pentru cei mici

Aug 29

Traditii culinare bizare

Posted on by

     Cum poate influenta traditia unui popor alimentatia de zi cu zi? In urma cu ceva timp am pus mana pe un studiu efectuat la nivel global care analiza relatia dintre alimentatia unui popor si sansele de reusita in sportul de contact. Ca sa va faceti o idee, americanii erau priviti nu foarte favorabil, stilul de viata oarecum boem, mancarea din ce in ce mai procesata facandu-i mai lenti, greoi, intr-un cuvant “moi”. De cealalta parte se afla popoarele din estul Europei, a caror alimentatie a fost mai mereu bazata pe cartofi si carne, care, in ciuda unui fizic “pufos” au dovedit o rezistenta la efort si duritate fizica mult peste medie.

     Raportandu-ne totusi strict la spatiul nostru geografic, avem si unele traditii culinare cel putin bizare, care pe mine personal ma fac sa ma gandesc serios daca ai nostri compatrioti mai gandesc sau nu. Nu sunt mare fan religie si toate acele datini de genul nu merge azi imbracat cu haine albastre ca te va bate Dumnezeu, asa cum de altfel e si datina de azi. Cruciti-va, dar in ziua taierii capului Sf Ioan Botezatorul nu se consuma alimente rotunde. Intai si-ntai, dragilor, cei care ati propovaduit aceasta traditie, termenul corect este “sferice”, alimente sferice. As vrea sa vad cum acei destepti care imprastie aceasta datina in forma actuala incearca sa manance un pepene in 2d. Dar sa nu fim mai catolici decat Papa, trecem peste acest detaliu si ne concentram pe esenta interdictiei in sine. Fara pepeni, dar daca gasesc unii lunguieti? Fara struguri, dar daca imi cumpar soiul acela oval, hamburg pe numele sau? Fara capatani de usturoi, de parca ar manca cineva o capatana intreaga. Fara oua, dar si alea sunt elipsoidale. Fara alaptat pentru cei mici, ca si tatele sunt mai mult mai putin “rotunde”, iar exemplele pot continua: cartofi, fructe de padure, capatani de broccoli, conopida, varza, cartofi, ramanand intr-un final intrebarea:

     Si noi ce mai mancam? Credinta fiilor, credinta pe paine cu aroma de habotnicie penibila. De ce ar vrea Ioan Botezatorul sa mananci chestii ne-rotunde? Cu ce il incanta pe el faptul ca il idolatrizezi in felul asta? Mie unuia mi se pare o idiotenie iesita din comun, ce pune bazele altor tampenii traditionale mai mari ce vor duce in timp, cu siguranta la defecte majore in alimentatie.

Email, RSS Follow
Pin It
Aug 22

Semintele de pepene: sursa buna de proteine?

Posted on by

     A-nceput de ieri s-apara cate-o stire. Ei bine nu chiar de ieri, de ceva timp pe piata, semintele de pepene sunt ridicate la rang de mana cereasca si nu mai e mult pana cand vom ajunge la o situatie de genul aruncati pepenele, pastrati semintele. De unde a pornit totul? Daca as vrea sa fiu carcotas, as zice de la vegani, si chiar gruparea extremista a raw-veganilor, insa nu voi face asta. Mai putin importanta de la cine a plecat toata povestea, cat povestea in sine.

     Lucrurile stau in felul urmator: se zvoneste ca, citez, “150 de g seminte de pepene contin 30 de g de proteine, adica 60% din doza zilnica recomandata, alaturi de aminoacizi esentiali precum arginina si multe alte vitamine.”. Ceea ce e…probabil adevarat. In primul rand informatia e incompleta. Doza zilnica recomandata pentru cine? Mai tineti minte regula de 3 simpla? Daca 30 de g reprezinta 60%, atunci 100%=50 g de proteina. Asta e DZR-ul? Pentru copii aflati in plina crestere, cu nevoie mare de macronutrienti pentru o dezvoltare armonioasa? N-as zice. Pentru adulti supusi la o activitate zilnica abundenta? N-as zice. Mai raman batranii si femeile…cel putin cele cu o greutate undeva la 50 de kg. Trecem la arginina&co, aminoacid esential, prin urmare, importanta. Bine bine, semintele de pepene il contin, dar in ce cantitate? Si mai important, cat din doza zilnica o putem lua din semintele in cauza? Daca tot pornesti afirmatia, ar fi bine sa o si inchei, nu?

      Partea a doua. A stat cineva vreodata sa cantareasca semintele dintr-un pepene? Am facut-o eu acum vreo doua ore, la un pepene de 6 kg am scos 60 de k seminte. Ar insemna cam doi pepeni pentru a scoate cele 150 de g mentionate mai sus. Normal, avem si alternativa, mergem pe la toti vecinii prin bloc s-i rugam respectuos sa ne pastreze semintele pentru zile negre. Daca sunt destepti vor zice nu, doar trebuie sa-si faca doza zilnica si ei.

     Aa, sa nu uitam. Apendicita? Suna cunoscut? Afectiunea care ne terorizeaza pe mult din noi din copilarie pana chiar la maturitate? Printre altele are drept cauza blocarea apendicelui cu diverse seminte, coji sau pietricele formate prin precipitarea sarurilor din mancare si apa, explicatie venita din partea medicilor. Eu unul nu sunt prea atent cand mananc fructele, de fapt, imi place sa le consum pe cat posibil intregi, dar de-aici pana la a strange de la vecini 150 g de seminte de pepene si a le inghiti cu buna stiinta de dragul argininei si a celor, atentie, 30 de grame de proteina, e cel putin deplasat, n-ati zice?

Email, RSS Follow
Pin It
Aug 08

Obiceiuri alimentare pentru cei mici

Posted on by

     Fara indoiala, nutritia are un rol aparte in viata fiecaruia din noi, fie ca suntem constienti sau nu de acest aspect al conditiei umane. Fie ca acordam sau nu o atentie aparte mancarii in general, totusi alimentele pe care le consumam ne spun intr-adevar ceea ce suntem cu adevarat si ne influenteaza puternic zi de zi, inca din primele clipe de viata.

     Nu putine au fost cazurile cand un copil malnutrit a dezvoltat deficiente cu urmari severe pana in anii adolescentei, in cazul oarecum fericit in care i-a mai apucat. Iar in multe dintre situatii e chiar vina parintilor, ale caror decizii gresite pun copiii in fata unor pericole pe care nu le mai pot evita. Ma amuz de fiecare data cand vad un anume episod din South Park, cand cei 4 prieteni sunt dusi dupa antrenamentul de fotbal direct la KFC pentru o masa muncita din greu.

     Din pacate, devine un trend si la noi, incepand cu acele piureuri din fructe, ambalate cat se poate de frumos in mici borcanele de 130 g la doar 7 lei bucata. Atentie, produs 100% natural, fara conservanti, fara coloranti, fara arome artificiale, dar care e valabil pana in 2015? Cel putin asta scria pe cel pe care l-am vazut azi, produs in 2012. Adevarul e si bunica-mea face niste compoturi, gemuri si dulceturi extraordinare care rezista chiar si un atunci cand (rare situatiile ce-i drept) mai raman cateva nemancate de pe o vara pe alta. Si apoi, mai e pretul, daca tot e asa natural, de ce naiba ai da 7 lei pe un piure din mere, banane, pere si caise de exemplu, cand in orice anotimp gasesti fructe proaspete din care poti face ceva identic cu ajutorul unui blender. Cel putin iarna, mama imi trantea zilnic cate un kg de portocale in fata zicandu-mi sa nu le las prea mult ca vine si partea a doua. Si asta, luand in calcul preturile actuale, la doar 5 lei pe zi, un intreg kilogram de fructe, nu doar 130 de g. Vreti sa vb despre naturalete, prospetime si chestii chimice? In regula, sunt al naibii de convins ca N, firma producatoare, nu are un taram propriu, un fel de N and the Fruit Factory in care experimenteaza tot felul de combinatii cu fructe cat se poate de naturale.

     Chiar azi am asistat la o discutie ce mi-a creat o stare acuta de indispozitie, doi oameni ce pareau a fi trecuti bine de 60 de ani, carandu-si nepotelul de vreo 5-6 ani prin piata, i-au raspuns copilului dornic de un pahar de zmeura de pe una din tarabe: “Nu mamica, nu e buna zmeura, lasa ca iti da buni piure din ala la borcanel.”.

     Mai ramane ceva de zis?

Email, RSS Follow
Pin It