ura Archives - Andreea V.Andreea V.

-Aa, Alex, il mio figlio preferito!!! Bentornato nella famiglia!!!

-Grazie donna Maria, sono felici di rivederti, ma bucur sa va revad, desi, sincer, nu mai credeam ca voi mai avea ocazia.

-Prostii, sa nu te mai aud spunand asa ceva. Cum a fost zborul?

-Fara probleme. Mai putin acele mici turbulente care ne-au zgaltait binisor. Dar probabil ca a fost ceva neinsemnat. Doar am mai primit o sansa, nu se putea termina asa banal. Nici de la aeroport nu a fost greu, Federico a condus nu gluma.

-Apropo de Federico, nu l-am vazut sa intre in casa. Unde e?

-Aa, si-a dat seama ca mai are destul timp sa ajunga la antrenamentul celor mici. Am vrut sa merg si eu, dar a insist sa raman cu dumneavoastra.

-Si bine a facut. Ah, Federico. Nici dupa atatia ani nu i-a disparut placerea, nu ar renunta pentru nimic in lume, nici chiar la orele petrecute cu copiii. De mic iubea acest comportament mai riguros, si nici acum nu se dezice de el. Ca tot am pomenit de iubire, am inteles ca nu esti in apele tale. Nu ti-ai revenit inca, nu-i asa?

-Sincer? Nu. Si nu cred ca o voi face. Nu ma simt in stare.

-As vrea sa-mi povestesti mai multe, dar intai sa mananci. Si nu te gandi sa spui nu!

-Bine, nu va pot refuza, sa mergem

……………………………………………………………………………..

-Tatal lui Federico a fost pasionat de filozofie. Iar din toate acele scrieri, cand aveam momentele noastre mai putin bune, mereu imi repeta acelasi lucru, “l’amore si compone di singola anima che abita due corpi”, dragostea reprezinta un singul suflet ce se afla in doua corpuri in acelasi timp. Aristotel. Daca este intr-adevar asa, veti fi din nou impreuna. V-ati certat dintr-o prostie, ai cedat nervilor si ceea ce s-a intamplat nu a fost deloc placut. Nici reactia ei nu a fost normala, dar veti discuta toate aceste lucruri si cel mai important, veti trece impreuna peste ele. Doare, si vei purta mereu aceste amintiri, dar trebuie sa fii tare. Nu plange.

-Nu plang.

-Haide, copile, ai lacrimi in ochi cand vorbesti despre ea.

-Nu, nu. E doar o scapare de moment, oboseala, drumul. O scapare de moment…

-Nu vreau sa te mai vad niciodata! Imi doresc sa uit clipele alaturi de tine! M-ai amagit in tot acest timp, m-ai facut sa cred intr-o iluzie!

-Ai grija, s-ar putea sa ai noroc. Esti sigura ca asta iti e dorinta?

-Da. Dispari!

-Asta si am de gand. Totusi, iluzia asta, cum o numesti tu, te-a completat atata timp. Si inca ceva, dupa ce dispar, poti lua linistita banii de chirie. Ne vedem pe lumea cealalta!

-Nemernicule! Stai, nu face vreo prostie, asculta-ma, Al…

Sa o mai ascult? Dar a fost destul de clara, ce rost ar avea sa mai stau? Nu, nici vorba. Haide, pana acum nu mi-ai facut probleme, mai avem un drum, unul singur.Cat am atins pana acum? 160? Hai, poti mult mai mult. Mai avem un singur drum.

“Time to end this suffering/I need a minute to my-self/So I can drift away/You will never get to me, what can be done I’ll do myself/So I can slip away/Watch you rise, and watch you fall/Watch you losing control/Now I see the way/Watch you rise, and watch you fall/ Now I’m about to break” … cine naiba nu are somn si ma suna asa dimineata? E asa greu sa fiu lasat in pace?

-Alo?

-Buongiorno ragazzo, come stai?

-Federico? Che bella sorpresa il mio amico … sto abbastanza bene, destul de bine, am trait si vremuri mai bune, din pacate au apus de mult.

-Nu, ti-e greu, dar nu vorbi asa, iti vei reveni, esti puternic. Ce s-a intamplat a fost o slabiciune de moment, si nu mai are rost sa ne reamintim. Cum stai cu greutatea?

-Greutatea? Cu toate noptile nedormite si ma mentin binisor. (pentru el insusi) Prea multe la numar si mai negre decat orice cosmar. Ai ceva in plan?

-Sa zicem ca da. Luca era programat sa lupte peste doua saptamani, iar astazi si-a rupt mana.

-Cazzo, la naiba, cum s-a intamplat?

-Neatentia, probabil se gandea la autografele pe care le-ar fi dat dupa meci, si asta l-a costat. Va fi bine, nu e nimic grav, insa avem nevoie de un inlocuitor si te vreau pe tine acolo.

-Federico, am renuntat, nu mai sunt in stare de asa ceva. Nu ma mai regasesc, mi-e greu dar nu am ce face. Nu mai pot.

-Haide, am nevoie de tine, baietii au nevoie de tine, Luca merita ca cineva sa ii duca la capat incercarea! Tu ai nevoie de asta, e timpul sa te trezesti!!

–O sa fie acolo, va veni atunci cand va afla vestea. Va vrea sa ma vada, nu exista alta optiune, trebuie. Trebuie? Pe cine incerc sa mint, nimic nu s-a schimbat de atunci si nici nu se va mai schimba. Ba nu, s-a pierdut cu firea, presiunea prea mare, dar de data asta va fi diferit. Perché no? De ce nu? Bine, accept.

-Va bene, in regula! Iti voi rezerva astazi biletul, iar maine te-astept. O sa-i transmit Soniei comanda pentru o portie mare de gelato, si de vineri la treaba. Avem doua saptamani in care trebuie sa punem la punct totul. Benvenuto a Roma amico mio!!!

-Grazie Federico, grazie di tutto, multumesc pentru tot, s-ar putea sa fie o sansa mai buna decat speram. Ciao, ci vediamo domani! Bine am venit la Roma, mai bine zis am revenit. Terminalul B, Roma-Perugia. Hmm, oare ce-o face acum?

Andreea V.

Tag Archives: ura

Infernul: al saptelea cerc al iadului

Infernul: blestemul celei de-a doua sanse