Dec 24

Grija fata de nutritie: preocupare sau obsesie

     Din nou Craciunul, am scapat si de apocalipsa si tendinta este sa ne bucuram cat mai mult in aceasta perioada, si cand zic mult ma refer la mancare, mancare si iar mancare. Doar sunt sarbatorile de iarna nu? Ca dupa ne vaitam de fiecare organ intern, nu mai conteaza. Si asta nu se intampla doar in perioada asta, multi dintre noi facand din astfel de abuzuri o rutina zilnica. Altfel spus, suntem subjugati mancarii.

     Dar nu e un fapt universal valabil, caci exista un anumit procent dintre noi ce acorda o importanta, mai mica sau mai mare nutritiei, regimului alimentar, mai pe scurt, sunt atenti cu se hranesc zi de zi. Si credeti-ma e destul de greu sa faci, chiar si din cauza mediului inconjurator. Poposind acasa cateva zile, nu am putut evita certurile cu parintii, preocupati de metabolismul meu “dereglat”,  din pricina faptului ca mesele mele erau la intervale de 3 ore, pe principiul “mesele mai mici, dar dese, cheia marilor succese”. De multe ori ajung sa mananc mecanic, fara a-mi savura masa, din cauza acestor reprosuri repetate, si ajung sa-mi doresc a ma intoarce in cuibul meu bucurestean, unde timerul ma anunta de fiecare data trecerea celor doua ore si jumatate si numaratoarea ultimelor 30 de minute pana la urmatoarea portie de combustibil. Caci eu unul asa privesc lucrurile, nu percep aceste mese dese ca pe o dereglare, o anomalie, ci fiecare masa in parte ca pe inca o portie de nutrienti, inca o alimentare cu combustibilul necesar organismului. Asemeni unei curse de masini, fiecare isi alege strategia, fie ea una axata pe modelul rar dar volumic, sau, cea pentru care am optat si eu, mai putin dar mai des.

     De-aici si intrebarea cu care am avut de-a face intr-o discutie de un grup de sportivi din Statele Unite, cerc in cadrul caruia antrenorul ne-a oferit o alta perspectiva. Daca cei care mananca orice, fara a-si controla alimentatia, sunt inrobiti de nevoia de mancare, oare noi, cei ne ingrijim strict de ceea ce mancam, nu suntem subjugati aceluiasi concept, si anume nevoia de mancare? M-a pus pe ganduri acea intrebare, oarecum apropiata dualitatii yin-yang.